De ce nu sunt posibile aceste actiuni? Pentru ca nu exista un web de date. Pentru ca datele sunt controlate de aplicatii, si fiecare aplicatie retine aceste date pentru ea.
Web-ul semantic este descris de doua concepte:
- formate comune pentru integrarea si combinarea datelor extrase din surse diverse, pe cand web-ul original se concentreaza pe interschimbarea de documente;
- un limbaj pentru inregistrarea legaturilor dintre date si obiectele din lumea reala. Acest limbaj permite unei persoane (sau unei masini) sa porneasca de la o baza de date si sa viziteze apoi un numar nelimitat de baze de date, conectate prin legaturi logice (vorbesc despre acelasi lucru). Un astfel de limbaj este RDF (Resource Descriptor Framework), un limbaj de adnotare care permite descrierea informatiilor si a resurselor din web.
O alta explicatie, usor de inteles este urmatoarea, oferita de bunul nostru prieten, W3schools.com. Web-ul semantic este o retea care poate descrie informatiile astfel incat acestea sa fie intelese de calculatoare.
Enunturi ca:
* Beatles au fost o formatie faimoasa din Liverpool
* John Lennon a fost un memebru al Beatles
* Beatles au inregistrat discul "Hey Jude"
pot fi intelese usor de oameni, dar cum pot fi ele interpretatea de calculatoare
Enunturile sunt construite dupa niste reguli sintactice. Sintaxa unui limbaj defineste regulile pentru construirea propozitiilor. Dar cum poate deveni sintaxa semantica? Asta vrea sa realizeze web-ul semantic.
El nu este despre legaturi intre pagini, desrie relatii intre elemente: (A face parte din B si Y este un membru al Z) si proprietati ale lucrurilor (dimensiune, greutate, varsta, pret).

"Daca HTML-ul si Web-ul au facut ca toate documentele online sa arate ca o carte imensa, atunci RDF-ul, schemele si limbajele de inferenta vor face ca toate datele din lume sa arata ca o imensa baza de date"
Tim Berners-Lee
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu